Am mai irosit un an din viata mea.
Doamne,
Mai întoarce-ţi odată privirea stelară către mine.
De ce trebuie să-mi iei oamenii care mă iubesc
Dacă,
Mi-ai luat puterea de a iubi?
Ian
22
Eşecurile sentimentale şi brutalitatea simţurilor m-au făcut să întâmpin de la început dragostea cu o suspiciune şi un surâs de ironie amară…
E bine oare să ajungi la 33 de ani cu concluzia că viaţa e grea că totul se plăteşte cu risc, că uneori riscul e prea mare? În fiecare zi trebuie să-ţi iei credinţa de la început să iei totul de la capăt. Cât oare. Ce să mai crezi atunci când ajungi la disperare sau cum să faci să nu ajungi la ea? Să taci si să lupti! Dar, uneori, să lupţi singur e greu. Ai nevoie de un sprijin şi oricine ar zice că NU ar greşi. Ce este între mine şi cer, ce este între mine şi culori, ce caut eu printre toate astea? Sunt trist şi nu ştiu unde m-am născut greşit. Edith Piaff avea un cântec: “Je ne regrette rien”, dar mă întreb dacă există om care să nu poarte regrete!
Cuvinte… ele ne leagă şi ne dezleagă viaţa, cuvinte fără niciun temei azvârlite din întâmplare. Cuvinte pe care le aşteptăm şi care totuşi atât de puţin înseamnă… Ne-a plăcut Bacovia, ne-au plăcut negru şi roşu, ne-a plăcut plumb, ne-a plăcut muzica, ne-a plăcut să tăcem, ne-a plăcut să fim sobri, ne-a plăcut să ne minţim, ne-a plăcut să fim nebuni, ne-a plăcut să ne sinucidem, ne-a plăcut noaptea, ne-a plăcut să facem dragoste, ne-au plăcut insomniile, ne-au plăcut iluziile, ne-a plăcut să ne rănim, dar cel mai rău ne-a plăcut să ne despărţim. Dar oare ne place să ne mai gândim unul la altul?
Nu uita: “… existăm atâta timp cât mai putem iubi, apoi devenim amintiri…”
Ian
05
“Actorul Tony Tecuceanu de la “Cronica Cârcotaşilor” a murit, marţi dimineaţă, la vârsta de 37 de ani, la Spitalul “Matei Balş” din Capitală, în urma unor complicaţii la plămâni, după ce a contractat virusul A/H1N1…” este ştirea care m-a făcut să plâng ca un copil, în această dimineaţă, când citeam pe net fluxurile de ştiri.
Începând de azi, lumea actorilor de comedie a fost văduvită de poate cel mai bun reprezentant al ei de după 1989. Spun asta fiindcă Toni, la doar 37 de ani, a strâns atâtea premii (inclusiv premiul pentru cel mai bun tânăr actor de comedie în 2006) cât au strâns unii artişti într-o viaţă întreagă. Poate că s-a săturat să-i mai imite pe Becali, Vadim, Năstase şi a plecat undeva, acolo sus, ca să-L facă pe Dumnezeu să râdă cu lacrimi, aşa cum ne-a făcut pe noi. Poate…
DUMNEZEU SĂ TE ODIHNEASCĂ… “CÂRCOTAŞULE”
Dec
22
Eroii nu mor niciodată. Astăzi, la ora 12.00, vă rog să păstraţi un moment de reculegere în memoria celor care s-au sacrificat pentru ca noi să trăim liberi. Dumnezeu sa-i odihnească.
Dec
10
Culmea somnului – Să te culci preşedinte şi să te trezeşti tot prostănac! Acest “dicton” dâmboviţean se potriveşte de minune eternului candidat şi veşnicului câştigător al locului 2 Mircea “Prostănacul” Geoană.
Am două veşti bune şi una rea. O să încep cu cele bune:
Prima veste bună – Aşa cum era de aşteptat, Prostănacul roşu a ieşit tot pe locul doi în faţa marinarului, la fel ca la alegerile pentru Primăria Capitalei din 2004. Hai, că el e obişnuit să fie looser, da’ ce te faci cu Prostănaca Mihaela care se bucura pe 6 decembrie mai rău ca atunci când “doctorul” Liviu Dragnea a anunţat-o, după un control amănunţit, că este fată mare?! O familie de prostănaci care au vrut să conducă România… nu le-a mers.
A doua veste bună – Umblă vorba prin cartier, mai precis pe Kiseleff, că PSD-ul e pe cale să se scindeze în aripa reformatorilor, conduşi de Cristian Diaconescu, şi aripa prostănacilor, sub conducerea trio-ului de aur Dragnea+Geoană+Nica. Ba, mai mult, cică aripa reformatoare ar vrea o alianţă cu PD-L-ul la guvernare. Să fie oare ăsta semnul prin care comunismul va dispărea? Rămâne de văzut în următoarele zile.
Vestea rea – Vestea rea este că nu mai am veşti la fel de bune precum cele de mai sus… momentan.
