RSS

Ruşine…

30 Oct

Nu-mi mai trebuie nicio dovadă ca să-mi dau seama că trăiesc într-un oraş de rahat, cu oameni de rahat. De ce spun asta? Fiindcă aseară am fost în club Hush să asist la un spectacol de Stand Up Comedy. Ce a urmat… setul doi pitesti

Totul a început marţi când  navigam pe site-ul unor copii deştepţi – Hellopiteşti. Tinerii noştrii erau parteneri media la evenimentul din Hush şi, drept urmare, au avut posibilitatea să ofere celor interesaţi câte o invitaţie de 2 persoane. Au organizat pe site un concurs, răspundeai la o întrebare, trimiteai datele personale pe adresa de mail a site-ului etc. Prin tragere la sorţi, ieri pe la prânz, fiindcă spectacolul avea loc seara pe la 20:30,  am fost anunţat că sunt unul dintre norocoşii câştigători ai unei invitaţii. Fericire, frate! Asta şi fiindcă norocul şi-a făcut un obicei prost, de vreo doi ani, să mă ocolească. Nu-mi mai încăpeam în haine de bucurie, asta e şi uşor datorită gabaritului pe care îl am :)), mă apuc şi-mi sun soţia să-i dau vestea ce mare. O rog să meargă ea să ridice invitaţia. Între timp chiar îmi spune că era supărată fiindcă şeful ei se duce la film iar ea stă în casă. Vă daţi seama ce bucurie i-am făcut. Ne pregătim sufleteşte şi mergem la eveniment. Ajungem în Club Hush şi… surpriză. Localul era pustiu, doar trei sau patru mese ocupate. Îmi zic: frate să vezi că nu se mai ţine aici. Ne întâmpină o chelneriţă, îi arăt invitaţia şi fata ne invită să stăm la o masă pentru două persoane. Ne poziţionăm strategic aproape de scenă. Timpul trecea, comandăm cafea, bere… apoi iar bere… şi încă odată bere. Spectacolul trebuia să înceapă pe la opt jumate, iar în club nu erau decât 30 de oameni, din care 10 veniţi cu invitaţie. Pe la nouă fără ceva apare unul dintre membrii trupei şi începe să se scuze, la fiecare masă în parte: Din motive bla, bla bla… Neveste-mii mai că încep să-i dea lacrimile când aude că spectacolul nu se mai ţine. Un motiv pueril invocat de cei din trupă a fost – NU E PUBLIC. Frate, dacă tot te lauzi că faci Stan Up Comedy, trebuia să exploatezi acest lucru. Trebuia să faci un mişto de faptul că societatea s-a manelizat şi nimeni nu mai gustă o poantă bună… da’ cine sunt eu să vă învăţ ce trebuia să faceţi?

Un singur lucru nu mi-a plăcut şi m-am simţit oarecum aiurea: Rafael, unul dintre tinerii proiectului Hellopiteşti – partener media la eveniment, a venit să se scuze. M-am simţit aiurea fiindcă ştiam că nu este de vină cu nimic. Atât el cât şi Nicoleta sau alţi tineri frumoşi şi deştepţi,  într-un cuvânt Hellopiteşti, au promovat evenimentul aşa cum trebuie. Mai mult nu au avut ce să facă. Nu puteau să-i adune de pe stradă pe toţi cocalarii şi gherţoii în ale căror creiere răsună Guţă, Vijelie şi alţi distruşi, şi să-i bage cu forţa în Club Hush, doar doar s-o strânge ceva audienţă. Mi-a plăcut gestul lui Rafael şi mă înclin în faţa lui. Nu avea nicio vină, frate, dar simţea nevoia să scuze situaţia. Cam asta a fost cu spectacolul de Stand Up Comedy!

Acum să vorbim despre tinerii din ziua de azi. Măi copii, e puţin probabil să nu fi văzut măcar un episod din serialul Seinfeld… nu State de România gherţoiaşilor, ci serialul acela de comedie, care la sfârşit ţi-l prezintă pe Jerry Seinfeld pe o scenă făcând diferite glumiţe. Ei, măi copilaşi, ce face Seinfeld pe scenă se numeşte Stand Up Comedy. seinfeld Un stand-up comic este cineva care face comedie într-o manieră informală, vorbind cu publicul în absenţa celui de-al „patrulea perete” teatral. În mod normal aceasta se face de către un comic, cu un microfon . Se practică în cluburi, colegii, săli de teatru, locaţii alternative – aproape oriunde există un public doritor şi deschis la comedie. Comicul redă o serie de poveşti amuzante într-un ritm rapid, glume scurte (numite bit-uri) şi one-liners (glume care au şi pregătirea, şi poanta în interiorul aceleiaşi fraze). Mi-am pus o întrebare, ce-i drept dureroasă: Dacă în Hush venea Guţă, toţi atâţia tineri asistau la spectacol, sau se călcau în picioare să fie cât mai aproape de „the king of shit”? Încep să cred că tot mai mulţi tineri parcă sunt şcoliţi de Vanghelie… care este. Nu mai au pic de atracţie pentru frumos, spectacole bune, filme de calitate etc. Dragi elevi şi studenţi de pe tarlaua numită Piteşti, câţi dintre voi aţi citit ultima oară o carte? Nu, Hustler şi Playboy nu sunt cărţi – răspuns greşit. Măi manelizaţilor, un grup de tineri  – Hellopiteşti – încearcă să vă educe, să vă ducă pe drumul cel bun, de ce le închideţi uşa-n nas? Vă place mai mult să-l ascultaţi pe analfabetul  Guţă decât să savuraţi simfoniile lui Beethoven, vă place să vă lăsaţi balele prin paginile Hustler decât să-l citiţi pe Edgar Allan Poe, vă place să leneviţi şi să vă întindeţi leşurile prin bodegi în loc să participaţi la un flash-mob… Mi-e ruşine că trăiesc într-o astfel de ţară, cu o societate muribundă şi manelizată până peste limita suportabilităţii. Mi-e ruşine… că încă mi-e ruşine. baba nebuna

 
Un comentariu

Scris de pe 30/10/2009 în din puţul gândirii

 

Etichete: ,

One response to “Ruşine…

  1. Simoneta

    19/01/2010 at 11:33 pm

    Nu esti singurul care sufera in tacere in aceasta mizerie de tara numita ”Rromania”. Ce putem face? Nimic… Eu mi-am pierdut speranta! Numai bine iti doresc.

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: