RSS

Însemnările zilnice şi „cotidiene” ale managerului Liza Evanghelizda (cap. 1)

17 Mai

Liza este una dintre puţinele poveşti de succes ale tranziţiei autohtone.  Născută undeva într-o maternitate, nefericita fătucă a fost nevoită să presteze servicii de natură erotică încă de la frageda vârstă de 15 anişori.  A muncit din greu în interesul altora până când, într-o zi Providenţa şi-a băgat coada fără a cere acceptul nimănui. Printr-o întâmplare fericită, în zbuciumata viaţă a Lizei a apărut un personaj care, mai târziu, avea să se dovedească a fi trimisul lui Dumnezeu pe pământul Evanghelizdei.  Sorin Oblete de la Bucureşti.  Nicio legătură între numele său şi îndeletnicirea de proxenet.  Simplă coincidenţă.  Şi totuşi complexă. Din acel moment, activitatea Lizei nu a mai stat niciodată sub semnul confuziei, al incoerenţei sau arbitrariului. Bine-făcătorul eroinei noastre a organizat viaţa Lizei până la cele mai mici amănunte, nemailăsând la voia hazardului nici prestaţiile, nici încasările şi nici chiar orgasmele protejatei sale. Fericită că şi-a găsit naşul, mica ţigăncuşă s-a supus cu neţărmurită pioşenie noului său ocrotitor. Până într-o zi, când Sorin Oblete, prin mila lui Dumnezeu şi norocul prostului, a urcat pe o treaptă „mai superioară” a sistemului social şi s-a gândit să-şi recompenseze pupila pentru serviciile aduse umanităţii adultere. A numit-o, nici mai mult nici mai puţin, decât manager la „cotidianul” săptămânal din judeţul „Z”, intitulat „Acuplarea”. De aici în colo, ţineţi-vă bine, dragii mei, urmează ceea ce o să citiţi! Liza şi-a propus, instantaneu, să-şi încheie ciclul de învăţământ de 5 clase şi să-şi noteze într-un carneţel spicuiri din activitatea sa de pe timpul mandatului de directoare de ziar. Prin metode specifice serviciului de dezinformare, am reuşit să strecurăm un om sub acoperire în staff-ul şefei de la „Acuplarea” şi vom primi câte o copie „egalizată” a însemnărilor distinsei directoare de ziar. Noi le vom vărsa aici. Cât o ţine. Vă vom reda, cu fidelitate, consemnările Lizei şi vom respecta, pe cât posibil, atât ortografia cât şi sensul augustelor scrieri emanate din vârful peniţei fostei prestatoare de servicii voluptoase. Vom interveni doar atunci când substanţa însemnărilor va fi compromisă de exprimarea alambicată şi filozofală a originalului manager de presă.


Luni 2010

Azi mi-am permis să adăst ceva mai mult în pat şi s-ămi aduc aminte de la lansarea ziarului pă care îl conduc. Purtam atunci o rochie de 4.000 de coco cumpărată pe secsul făcut cu un boşorog căruia îi mirosea sperma a tămâie. Am retrăit deasemenea momentele de înălţare prilejuite dă importanţa pă care mio dădea primarul Pendiuc când mi-a pupat mâna şi mi-a dat flori ca unei adevărate doamne. Până atunci numi dăduse nimeni decât bani la început şi înjurături la final pentru prestaţie necorespunzătoare şi îngustimea care li se părea prea largă. Când mi-am amintit de spiciul pă care l-am ţinut în faţa oaspeţilor mi s-a umplut sufletul de satisfacţie şi mândrie profesională. Am apărut în faţa auditoriului cu rochia dă 4.000 şi pantofii dă două şi în aplauzele freatice ale mulţimii miam citit cele aproape două propoziţii de pe hârtia scrisă de Sorin Oblete care şi el este ziarist ca şi mine. Am văzut atunci ce înseamnă să fi capabil să electrizezi mesele şi să persuadezi mulţimile năuce. Asistenţa era în delir şi am fost ovulaţionată minute în şir. Tot azi în pat mî gândeam cât de ciudată e viaţa asta când parcă ieri eram curvă în Uniunea Europeană (UE) şi azi sunt directoare de ziar tocmai în judeţul care m-a consacrat ca târfă. Mâine mă duc la servici că am de condus un ziar care nu e un lucru tocmai uşure.

Marţi

Iar am fost obosită azi la servici. Am stat aznoapte să mă defrişez pă picioare şi pân zonele intime pentru că dă când suunt directoare de ziar mam neglijat complect. Îmi crescuse păr pă cur şi unghiile îmi sfâşiau ştrampii. Trebuie să mă mai ocup şi de mine şi să o las mai moale cu aurolacii ăia de cititori care vrea mereu subiecte de porno şi dă căcat. Azi am fost şi pă la Nico de la judeţ. După ce nea dat bani ca să nu-i mai dăm la temelie în ziarul nostru moşneagul ăsta sa cam obrăznicit. Ma chemat sa-mi spună că să pensionează şi săi aranjez eu la Ministerul de Pensii să-i dea o pensie mai barosană pentru că el şi-a jerfit întreaga viaţă pă altarul interesului public şi na apucat să-şi pună de-o parte câţiva crăiţari pentru zile negre. I-am spus că-l trimit pe subalternul meu Dan Boschet să vorbească cu ăia de la pensii săi facă catârul moşneagului.

Miercuri noaptea devreme

Sunt supărată fleaşcă. Sorin Oblete mă presează de la centru să fac şantaj la fraieri şi nu-mi iese nimic. Am scris nasol în ziar dă ei, i-am înjurat, i-am fotografiat în puţa goală şi ei ai dracu’ nu mişcă nimic. Mă gândeam să concediez un procent de 50% din redactori şi să angajez altul. Da’ cine să mai vină să se angajeze la noi când toată presa ne-a sărit la gât că suntem prea buni şi prea talentaţi şi le punem în pericol ziarele lor de doi lei în care nu poţi să găseşti nici măcar o masturbare surprinsă de paparzzii lor pe care nui are. Dacă îl dau afară pe Boschet, adică jumătate din redacţie, sar putea să raman cu ailaltă jumătate care nici ea nu se simte prea grozav. O sa-i pun pe ziariştii din subordine să-l atace pe Lazăr Compani. Ăsta e plin dă bani şi trebuie să iasă la interval cel puţin cu banii de chirie că ne dă ăştia afară şi o să ajungem să concepem pă trotuarul (mă scuzaţi) din faţă.

Joi

Astăzi mam simţit întradevăr mândră de mine şi dă noua mea poziţie (mă scuzaţi) socială. Am fost solicitată prin invitaţie să particip în calitate de director de presă la un simpozion internaţional cu tema „De ce nare curvele floci”. Evenimentul se va desfăşura în incinta cazinoului „Burghiul” sub înaltul patronaj al Universităţii de Prostituţie şi Şantaj Involuntar de la Bucureşti. Am să pregătesc pentru simpozion un material autobiografic şi am să-i fac praf pe participanţi mai ceva ca la lansarea „Acuplării”. Tot astăzi am avut un eveniment nefericit. Subalternul meu Dan Boschet vrea să se sinucidă singur. Ma sunat iubita lui Ionela Putinei (putineiul este un vas din lemn folosit la prelucrarea laptelui. El are un cur foarte lat şi picioarele strâmbe – n.r.) să mă anunţe că prietenul să vrea să-şi pună capăt zilelor şi nopţilor. Am mers personal la domiciliul celor două gloabe pentru a lămuri problema. Dan Boschet mia spus să el s-a săturat de viaţă şi că după ce sa despărţit de prietena sa Gheorghe, pentru a avea un acoperiş deasupra capului este nevoit să facă nişte concesii de natură secsuală pe care nu şi lea dorit niciodată.

Fără să-l audă Ionela, angajatul meu mi-a destăinuit faptul că cu fosta prietenă Gheorghe lucrurile se desfăşurau altfel şi că el nu este pregătit pentru schimbarea pă care io solicită Ionela. M-am folosit de puterea mea de convingere şi l-am determinat pe sinucigaş să strângă dân dinţi şi să încerce să facă cei cere noua sa gazdă.

Vineri pă ploaie

Io sunt directoare de ziar. Lunea viitoare am fost chemată să susţin examenul de absolvire a clasei a 6-a. Dacă merg în ritmul ăsta mai am puţin şi termin facultatea. Cred că după ce închei socotelile cu şcoala voi deveni ministră. Aş vrea să fiu ministra jurnalizmului din România. E domeniul pă care îl stăpânesc perfect după prostituţie. Am început să-mi fac o strategie de ministră şi m-am gândit aşa că fiind curvă de peste cinşpe ani Dumnezeu m-a răsplătit cu titlu de directoare de ziar. Poate că marele şef când a luat această decizie a avut în vedere eforturile mele intelectuale şi sexuale spre ai mulţumii pe boşorogii pe care iam servit cu credinţă şi devotament atâta amar de vreme. Mai departe lucrurile ar trebui să meargă în acelaşi sens. Adică bunul Dumnezeu ar trebui să vadă şi vede sigur chinurile mele din această perioadă de a părea director de presă când încă sunt o boarfă. Pentru toate asta merit să ajung ministră şi mai mult decât atât. Aşa să mă ajute Consiliul Judeţean!

Sâmbătă pă la prânz

Ma sunat Dan Boschet la nivel de telefon mobil. Mia relatat despre mizeriile pe care i le fac foştii mei angajaţi nişte jigodii pe care iam dat afară pentru delictul de incomputinţă profesională. Ăştia nu era în stare să facă anchete mici. Le făcea prea mari ca proştii şi la inervat pe Sorin Oblete. Cand le-a arătat Dan Boschet cum se face o anchetă din douăzeci dă vorbe au lăsat capul în jos şi au plecat şpăşiţi. Noi întodeauna am ştiut să descoperim nonvalorile şi să le cultivăm. Lam liniştit din nou pă Boschet şi i-am spus că ca el ziarist mai rar. Prostu ma crezut şi mia mulţumit. După ce am închis telefonul m-am gândit cât dă greu e să fi şi curvă şi director. Da până la urmă o să mă descurc şo să le arăt eu duşmanilor că nu sunt chiar atât de proastă şi că pot uneori să gândesc aproape singură…

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: