RSS

Boul şi viţelul

21 Sep

Don Quijote Niţu şi Sancho Panza Cărămizaru, două specimene rare ale politicii argeşene

Povestea noastră are ca principale personaje doi „iluştri” politicieni: Vasile Niţu, fost prefect, senator, pedeserist, liberal – aripa Dej, actualmente  progresist şi pe „câinele” acestuia, Theodor Cărămizaru, fost ataşat economic pe la Moscova şi cărător de valiză al lui Omar Hayssam şi Tudor Pendiuc. Marii gânditori ai lumii au spus prin secolul XIX, în pragul marilor revoluţii care au cuprins Europa, că „somnul naţiunii naşte monştri”. Aşa s-a întâmplat şi la noi după Revoluţia din 1989, când o serie de indivizi, care mai de care mai dubioşi, au ajuns mari politicieni şi oameni de afaceri. Somnul revoluţiei noastre a născut specimene ca Vasile Niţu, Ion Căpăţână, Constantin Nicolescu, Tudor Pendiuc, Ion Cârstoiu etc…care au pus mâna pe funcţii politice dar şi pe bucăţi din patrimoniul Piteştiului. Dar să vedem cine este Vasile Niţu şi cum a fentat el timp de 20 de ani politica, autorităţile şi… lista e lungă.

Vasile Niţu, acest ucigaş de terorişti

Zilele de 21,22 şi 23 decembrie 1989 au fost printre cele mai sângeroase din istoria Revoluţiei române. Au murit atunci aproape 1.200 de oameni şi alte mii au fost rănite. Asta se întâmpla la Timişoara, Bucureşti, Sibiu, Braşov, nu şi la Piteşti. În oraşul nostru s-a tras doar o singură rafală de pistol mitralieră, pe lângă Spitalul Jude’ean. Nu au fost victime. Cu toate astea Argeşul a dat cei mai mulţi „revoluţionari”, adevărate căpuşe care au supt, sug şi vor mai suge din vistieria neamului. Printre aceşti „bravi” luptători îl găsim şi pe Vasile Niţu cel care, în acele zile, nu a ezitat să ia mitraliera în braţe şi să-i alunge pe teroriştii veniţi să distrugă Piteştiul. După ce a masacrat sute de terorişti, le-a distrus zeci de tancuri şi le-a scufundat flota ce venea ameninţător pe râul Argeş, Vasile Niţu a fost recompensat de statul român cu titlul de „REVOLUŢIONAR”. Ca Vasile Niţu a fost şi Nelu Cracă aka Ion Căpăţână… un alt „erou” al neamului. Mai mult decât Vasile, Nelu a primit şi un certificat din care reiese că acele „lupte sângeroase” l-au băgat în incapacitate temporară de muncă. Paradoxal, cele două personaje sunt atât de viteze încât dacă, din greşeală, cineva scapă o flatulenţă, aceştia o iau la fugă crezând că e cutremur. Aceştia sunt „eroii” argeşeni ai zilelor de decembrie 1989. După cum avea să recunoască Niţu, în urmă cu ceva luni când la o masă se aflau mai mulţi ziarişti ai săptămânalului nostru, lucrurile au stat cu totul altfel. „Bă, vreţi să vă spun eu cum a stat treaba? A fost foarte simplu. Eu l-am dus pe Căpăţână la Bucureşti în faţa comisiei parlamentare ca să-şi ia certificatul de revoluţionar. Eu am depus mărturie pentru el şi el pentru mine. A fost simplu…”, se lăuda Niţu. Era şi normal ca aceste două personaje să mintă unul pentru celălalt şi asta fiindcă statul le-a dat, pe lângă miliarde de lei, şi terenuri şi clădiri. Vasile Niţu chiar a ajuns să primească pensie de revoluţionar. Să vedem ce a primit „revoluţionarul” nostru de la stat pentru sacrificiul din decembrie 1989:  conform certificatului de revoluţionar 9667/1992 Vasile a primit 0,5 ha teren intravilan conform HCJ Argeş nr. 60/19.05.1994, 0,90 ha teren extravilan conform HCJ Argeş nr. 181/28.10.1993, 0,10 ha teren intravilan conform HCJ Argeş nr. 103/13.11.1996.  La acestea se adaugă 200 mp spaţii ultracentrale unde se află Emporiki Bank, încă 200 mp lângă bancă, unde era odată Zapp Mobile, încă o hală de 300 mp pe strada Depozitelor, vândută cu 200.000 euro prin 2001 şi alte 9 terenuri situate în intravilanul municipiului Piteşti şi unul în Stefăneşti, luate pe perioada în care a fost prefect. Potrivit mărturiilor unor oameni, Vasile Niţu, în perioada în care era şef la „Casa albă”, a cumpărat cele 10 terenuri din Piteşti şi Ştefăneşti folosindu-se de funcţie. La cabinetul prefectului veneau oamenii care trebuiau puşi în posesie, conform legilor, iar Vasile le spunea că-i pune în posesie cu condiţia să-i vândă lui o parte din teren la preţuri de toată jena. Fiind imediat după revoluţie, oamenii nu erau familiarizaţi cu proprietatea şi nu aveau habar cât valorează terenurile.

Politicianul Vasile Niţu

După ce i-a dovedit pe „terorişti”, Vasile Niţu a intrat în politică. După cum se lăuda, conform zicalei „laudă-mă gură că de-aia îţi dau …”, Niţu a pus bazele FSN-ului în Argeş. Adică a făcut transferul cadrelor – eşalonul I al PCR a fost înlocuit de oamenii din eşalonul II PCR sub titulatura de Frontul Salvării Naţionale. Drept recompensă, Vasile a fost trimis în Parlamentul României, ca senator, pe perioada 1990 – 1992. După alegerile din 1992, fiindcă nu a mai intrat în Parlament, Vasile a fost uns prefect de Argeş. Nu a făcut purici mulţi la Prefectură fiindcă Octav Cozmâncă, pe atunci ministru al Administraţiei, l-a demis în 1995 pe motiv că Vasile Niţu s-a „mânjit” pe mâini cu bani de la jocul de într-ajutorare Philadelphia. După acest „eşec” politic Niţu a început să bată pe la porţile mai multor partide. Anul 2008 îl prinde pe Vasile în postura de candidat al PNL Argeş pentru funcţia de senator. A fost la mustaţă să strângă atâtea voturi câte a strâns şi candidatul UDMR, dar a eşuat. În perioada în care era urmaşul Brătienilor, ce-i drept aripa Gheorghiu Dej, Vasile se plângea că a băgat zeci de mii de euro în partid. Mai târziu am aflat că atât el cât şi Constantin Catrina, fost candidat liberal la deputăţie şi fost edil în Priboieni, au supt cu nesaţ din portofelul liberalului Dan Crişan, de naivitatea căruia au profitat la maxim. A fost dat afară şi din PNL. Rămas pe drumuri ca Mailat pe străzile Romei, Vasile s-a reorientat repede. După ce a fentat politica, fiindcă secera şi ciocanul i-au rămas încă adânc înfipte în şira spinării, Niţu s-a făcut progresist. În primăvara lui 2010 a anunţat cu surle şi trâmbiţe că el este mâna dreaptă (cea cu care se şterge la fund) a ministrului Gabriel Oprea, şeful UNPR şi că va ajunge reprezentantul acestei formaţiuni politice în Argeş. Şi de data asta Niţu şi-a luat-o în bot (prietenii ştiu de ce) din partea ex-ministrului Georgiu Gingăraş care s-a autoproclamat şef al UNPR Argeş. A fost declicul care l-a făcut pe Niţu să înţeleagă că locul lui nu mai este în Argeş şi e musai să ajungă ştab pe la Bucureşti. Dar până acolo drumul e lung, calea bătută… şi să sperăm că nu-l prinde careva.

În spatele oricărui politician se află un mogul

Numai că Vasile Niţu a vrut să fie şi una şi alta şi a ajuns… ce a ajuns. Cu mulţi anişori în urmă Vasile Niţu s-a gândit că nu strică sa aibe un „organ” de presă. În urma acestui vis erotic a luat fiinţă „Atac de Argeş”, pe atunci singurul săptămânal care a avut curajul să se ia la trântă cu autorităţile şi asta nu datorită lui Niţu ci datorită redactorilor care au lucrat acolo. Fiindcă avea arici la buzunar şi nu obişnuia să cheltuie din proprii bani, Vasile l-a avut ca partener pe Mihai Gheza. La rândul său Gheza l-a mirosit pe Niţu că e un papleacă şi i-a „furat” jucăria. Rămas fără jucărie şi la pământ din punct de vedere politic, Vasile a pus bazele altui săptămânal… „Reflector argeşean”. Nici acest ziar nu a fost în stare să-l managerieze, aşa că, până în 2010, Niţu nu a mai fost partener la vreun ziar ci doar subiect de presă. În primăvara lui 2010, Vasile Niţu se întâlneşte cu directorul săptămânalului „Vocea argeşului”, George Stăncescu,şi îi propune acestuia să editeze săptămânalul pe fundaţia Ecosistem NIT, al cărui patron era, pentru a nu mai plăti la stat impozit. S-a convenit ca săptămânalul să fie editat pe fundaţia lui Niţu, mai ales că acesta a promis că nu se va implica în politica editorială şi se mulţumeşte doar cu 20% din profit. Totul a mers bine circa… 2 zile, după care Niţu a început să-şi bage coada de editorialist şi să impună ce să se scrie bine sau rău depre anumite persoane.

Ministrul Oprea şi ex-ministrul Gingăraş pe lista „neagră” a lui Niţu

La înfiinţarea UNPR Argeş lucrurile nu au mers aşa cum plănuise Niţu. Având susţinerea membrilor, Georgiu Gingăraş a fost numit preşedinte interimar lăsându-l cu buza umflată pe Niţu. A fost primul moment când Vasile s-a implicat în politica editorială a săptămânalului „Vocea argeşului”. Niţu a purtat o discuţie cu directorul Stăncescu cerându-i acestuia să-l atace pe Gingăraş. Cu Stăncescu, Niţu mai lucrase şi la „Atac de Argeş” şi „Reflector” şi atunci, ca şi acum, directorul de la „Vocea” a refuzat să scrie la comandă. L-a tot dus cu zăhărelul pe Niţu spunându-i zilnic că va scrie, că cercetează etc. La scurt timp după faza cu Gingăraş, marele editor de ziare a cerut să fie atacat chiar şeful UNPR, ministrul Oprea. În acest sens Niţu i-a transmis unui redactor al săptămânalului date cu privire la un botez desfăşurat în incinta Unităţii Vânători de Munte Curtea de Argeş. Chiar dacă era un gest creştinesc, făcut fiului unui militar căzut pe câmpul de luptă din Afganistan, Niţu a vrut ca acest lucru să fie redat ca un aspect negativ. Tot Niţu a fost şi cel care a pus să se scrie despre Gabriel Oprea că ar fi avut în perioada erei maxi-taxi câteva maşini băgate pe traseu de „Măria Sa” primarul Tudor Pendiuc. Dacă în cazul botezului redactorii noştri au scris, scoţând în evidenţă gestul creştinesc, dar şi faptul că nu ai voie să ţii chermeze într-o unitate militară, despre cazul maxi-taxi nu s-a scris din lipsă de documente şi pe motivul „cererii” exprese venite din partea lui Niţu.

Calinic Argatul a pus capac ediţiei tipărite a săptămânalului „Vocea argeşului”

Să nu se înţeleagă cumva că IPS Calinic a dat ordin să se închidă săptămânalul, nici pe departe, dar legătura de afaceri dintre domnia sa şi Niţu a dus la acest lucru. Când am pornit publicaţia, Niţu ne-a transmis că e musai să avem pe ultima pagină (color) materiale legate de ecosistem, faună, vegetaţie etc. Nu am înţeles niciodată de ce a trebuit să „omorâm” ultima pagină de ziar. Mai târziu, nişte colegi de breaslă au primit informaţii că Vasile Niţu îşi lua bani serioşi prin această inginerie. Colegii noştri de la un săptămânal rival au scris că Vasile Niţu avea unele proiecte derulate cu Ministerul Mediului prin intermediul fundaţiei Ecosistem NIT şi că o sumă frumuşică de bani intrau drept publicitate în conturile lui Niţu. S-a vehiculat că suma ar fi undeva în jurul a 15.000 lei lunar. Noi nu avem aceste date şi ne bazăm pe ce spun ceilalţi colegi de presă, dar rămâne sub semnul întrebării dorinţa lui Niţu ca ultima pagină color să fie umplută cu materiale despre floră şi faună. Revenim la implicarea lui Vasile în politica editorială. La un moment dat Niţu i-a cerut directorului George Stăncescu să ia interviuri unor personaje cu care acesta urma să deruleze nişte afaceri funciare, este vorba de IPS Calinic şi Istrătescu de la AJVPS Argeş. Zilnic Niţu îl suna pe Stăncescu şi îi cerea să publice interviurile prin care cei doi trebuia să fie scoşi drept Ilene Cosânzene, chiar dacă toată presa din Argeş au scris despre afacerile la limita legii ale acestora. Cum era şi normal, Stăncescu l-a dus cu zăhărelul pe Niţu până în fatidica zi de 28 august anul curent. În acea zi a apărut nr. 17 al săptămânalului „Vocea argeşului”, în paginile căruia un ziarist a avut „nesimţirea” să scrie despre faptul că IPS Calinic şi în general înalţii prelaţi ai bisericii se ocupă mai mult de propriile afaceri decât de sufletele muritorilor. Tot cam în acea perioadă celălalte săptămânale argeşene au început să scrie despre afacerile funciare ale lui Calinic Argatul. Enervat la culme de faptul că în locul unui interviu laudativ a apărut un articol negativ, Niţu l-a sunat pe Stăncescu şi i-a transmis că „Începând de astăzi nu mai apăreţi pe fundaţia mea. Mi-aţi stricat apele. V-am spus că urmează să pun mâna pe nişte păduri de la Calinic să le bag pe fundaţie şi să le transform în domenii de vânătoare. V-am rugat să-i luaţi un interviu laudativ, fiindcă aranjasem cu el, iar voi v-aţi apucat să daţi în el. De astăzi încetăm orice colaborare”. Vă vine să credeţi, sau nu, acest individ, pe numele lui de revoluţionar, politician şi făcător de ziare, Vasile Niţu, face afaceri cu păduri cu IPS Calinic, în spatele unei fundaţii ecologice. Ăsta este pseudo-revoluţionarul Niţu şi asta este activitatea lui de „cinstit” politician şi afacerist de după 1989. Cu adevărat somnul acestei naţiuni a putut să avorteze un astfel de specimen care se bucură acum de pe urma naivităţii statului.

Sancho Tedy Cărămizaru vrrrea şi el să rrrupă ceva

Despre Theodor Cărămizaru nu prea s-a scris în Argeş şi lumea nu-l cunoaşte decât din postura de „victimă” a lui Tudor Pendiuc. Nu vă lăsaţi înşelaţi de înfăţişarea lui de bătrânel neajutorat şi peltic, fiindcă nici nu ştiţi ce se ascunde sub această mască. Tovarăşul Cărămizaru se trage dintr-o familie de condiţie „sănătoasă”, mama profesoară de limba rusă şi tatăl inginer silvic. Conform CV-ului, Cărămizaru a absolvit în perioada 1967 – 1972 Academia de Studii Economice Bucureşti – Facultatea de Comerţ Exterior. Pentru cine nu ştia, de la acea facultate au fost recrutate mai multe cadre ale Departamentului de Informaţii Externe, printre care şi faimosul Dan „Felix” Voiculescu. Nu băgăm mâna în foc, dar unele voci spun că şi Theodor Cărămizaru a fost recrutat de fosta Securitate. Până la apariţia unor documente îi dăm câştig de cauză lui Tedy, cum este alintat de neamuri. În perioada de dinainte de 1989, Cărămizaru a lucrat pe rând ca economist pe la Universal Tractor Braşov şi staţiunea Poiana Braşov. După Revoluţie Cărămizaru a lucrat când pe la Ambasada României de la Moscova, când pe la Omar Hayssam, Montan Star sau Lactag SA. În 2006 primarul Pendiuc l-a luat sub pulpana lui şi la uns consilier la cabinetul primarului. Din această funcţie Tedy avea acces la informaţii dar, din păcate, nu şi la borcanul cu miere. Aşa că, după doi anişori de „consiliere” a început să ridice pretenţii la diferite funcţii de unde putea să ciugulească niscaiva bănuţi. A vrut să fie şef peste pieţe şi en-gros-uri, Pendiuc l-a numit un fel de supervisor peste Marian Leonte. Numai că era nebăgat în seamă şi stingher. Dacă a văzut că tot nu ajunge la miere, a început din nou să facă scandal. Supărat, primarul Pendiuc l-a numit responsabil cu tăiatul frunzelor la câini pe lângă biobaza Smeura. A fost primul pas prin care edilul Piteştiului i-a spus că nu mai e loc şi pentru el, următorul fiind eliberarea din orice fel de funcţie în cadrul Primăriei Piteşti. Fiindcă anterior avusese acces la anumite documente, Cărămizaru, şcolit la facultatea ce dădea lucrători pentru D.I.E. şi rămas cu „sechele” din perioada Moscova, a înţeles că trebuie să sustragă frânturi de informaţii care să-i servească mai târziu. Scăpat din lesă, Tedy a început să muşte mâna care-l hrănise timp de doi ani. S-a prezentat ca un erou naţional pe la redacţiile diferitelor publicaţii şi a început să toarne verzi şi uscate despre activitatea lui Pendiuc. Nu vrem să-i luăm apărarea edilului, departe de noi gândul ăsta, fiindcă informaţiile lui Cărămizaru erau autentice (despre unele se scrisese în urmă cu mai mulţi ani) ci vrem să ne referim la caracterul lipsit de scrupule al acestui individ. Dacă tot a fost consilierul lui Pendiuc, de ce nu spune tovarăşul Cărămizaru şi cam ce fel de consiliere îi dădea edilului? Noi am înţeles că nu era aşa curat şi imaculat pe cât lasă să se înţeleagă domnul Tedy, dar despre actele lui de vitejie vom scrie în zilele următoare când vom primi anumite informaţii despre domn consilier. Rămas fără slujbă şi fără partid, fiindcă PSD-ul l-a extirpat ca pe o măsea stricată, Tedy a intrat sub aripa protectoare a mogulului şi „influentului” politician Vasile Niţu. Aşa se face că Don Quijote Niţu a început să fie consiliat de Sancho Tedy Panza, atât din punct de vedere politic cât şi editorialistic. Nu a durat mult până când Tedy a început să dea indicaţii preţioase despre cum trebuie blamaţi Oprea şi Gingaraş prin paginile săptămânalului editat pe fundaţia stăpânului său Niţu. Cum era şi normal a fost flitat de către redactorii noştri. Şi l-a consiliat Cărămizaru pe Niţu până s-a ales praful şi de politică şi de funcţiile la care Vasile aspira că le va primi din partea celui pe care l-a ponegrit în săptămânalul pe care-l edita. Şi uite aşa Tedy şi Vasile au rămas să se lupte doar cu morile de vânt… nu Vântu.

 

One response to “Boul şi viţelul

  1. watch movies online

    18/10/2010 at 4:46 pm

    Awesome website, I had not come across voceaargesului.wordpress.com before during my searches!
    Keep up the superb work!

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: