RSS

Faţa nevăzută a diabolicului Sorin Ovidiu „NUŞ” Vântu

18 Oct

Transcriptul unor stenograme de vis… de la SOV către supuşii săi de pretutindeni… fără număr  golănaşii lu’ tata Nuş

În ziua de 29-10-2009, Sorin Ovidiu îl contactează pe Cătălin Popa (director Realitatea TV):
POPA CĂTĂLIN: Am făcut un carton şi am spus că aceleaşi ONG-uri, în 2004 l-au susţinut pe candidatul Traian Băsescu.
S.O.VÎNTU: Foarte bine, f… în gură să-i f… Deci s-au isterizat ăia.
POPA: Mamă, sunt cu nervii pe pereţi.
S.O.VÎNTU: Excepţional, excepţional.
POPA: Adevărul e că e fără precedent, că toată societatea civilă, că astea sunt cele mai importante voci în momentul de faţă şi cele mai importante ONG-uri din România, şi nu au mai văzut în mandatul lui Băsescu niciodată aşa ceva. Dar ştii care este şocul?
S.O.VÎNTU: Ă?
POPA: Liderii celor două partide de opoziţie nu vor să facă declaraţii pe tema asta.
S.O.VÎNTU: De ce?
POPA: De boi. Adică răspunsul meu e clar. De boi.
S.O.VÎNTU: Cred că fac bine, tati.
POPA: Eu nu cred.
S.O.VÎNTU: Dacă îmi permiţi, totuşi, rărirea parlamentarilor este o chestie foarte populară printre cetăţenii imbecili ai acestei ţări.
POPA: Da, dar nu despre asta e vorba.
S.O.VÎNTU: Ba da, pentru că acolo este prefaudarea alegerilor. Se referă strict la referendum şi referendumul este o chestie gingaşă. Ei au ieşit deja cu declaraţii că susţin micşorarea numărului de parlamentari.
CĂTĂLIN POPA: Da şi asta poate să spună şi acum, ”Susţinem în continuare referendumul, haideţi să-l programăm între tururile de scrutin”.
S.O.VÎNTU: Da. O să mă gândesc. Să vorbesc cu MIRCEA şi cu CRIN să văd de ce nu preiau mesajul. Nu ştiu. M-a luat prin surprindere cu treaba asta.
CĂTĂLIN POPA: Da. O să stăm să documentăm deşi mă ardeau mâinile să ieşim repede cu el, dar nu putem pentru că sunt lucruri foarte grave.
S.O.VÎNTU: Sunt grave, nu?
CĂTĂLIN POPA: Da.
S.O.VÎNTU: Aşa tati, aşa băiatul lui tata. F… în gură să-l f… Hai că vin şi eu acasă să pun umărul (râde – n.n.).
CĂTĂLIN POPA: (râde – n.n.). Da.
S.O.VÎNTU: Rar mi se întâmplă, fără mişto CĂTĂ, să mă mobilizez cum m-am mobilizat de data asta.
CĂTĂLIN POPA: Da. Am simţit şi eu pe alocuri.
S.O.VÎNTU: Rar mi se întâmplă. Mi-am scos oştile regulate din cazărmi, nici măcar pe scandalul FNI nu mi-am scos armata regulat. Am lucrat numai cu ostaşii.
CĂTĂLIN POPA: (râde – n.n.).
S.O.VÎNTU: Da. De data asta… multă prostime, dat fiind faptul că poporul ăsta s-a tâmpit de-a dreptul, prostimea asta încă ţine cu imbecilul şi trebuie să-i degajăm prostimea.
CĂTĂLIN POPA: Da.
S.O.VÎNTU: I-o degajăm f… în gură să-l f… Hai, te pup! Pa!
CĂTĂLIN POPA. Drum bun! Pa!”.
„Suspendarea a fost făcută ca urmare a alianţelor pe care le-am construit eu pentru suspendare pentru că mi-a deschis dosarul cu Banca Agricolă”
În ziua de 24-11-2009, Sorin Ovidiu Vântu este contactat de jurnalistul Bogdan Chirieac.
CHIRIEAC BOGDAN: Aşa e. Absolut! Tot mă aşteptam, domnule, totuşi o mişcare… A avut pe parcursul a cinci ani, hai să spunem pe parcursul a patru ani, cu excepţia erorii grave pe care a făcut-o când a fost suspendat şi care apoi a întors-o în favoarea lui, putem să-i spunem lui Florin adevărul, nu ?
S.O.VÎNTU: Da, evident.
CHIRIEAC: Adică dintr-un c… imens în care se afla, de era luat cu pietre, l-ai adus din nou la 75%, de necrezut, dându-i un balon de oxigen la mijlocul mandatului, ce n-a avut nimeni.
S.O.VÎNTU: Măi şi ca să spunem până la capăt, suspendarea a fost făcută ca urmare a alianţelor pe care le-am construit eu pentru suspendare pentru că mi-a deschis dosarul cu Banca Agricolă.
CHIRIEAC: Da.
S.O.VÎNTU: Şi am vrut să-i dau o lecţie, dar nu până la capăt.
CHIRIEAC: Da, ştiu şi acest aspect.
S.O.VÎNTU: Da, bătrânelule.”
Într-o discuție cu Mircea Geoană: „V-aş ruga totuşi să mă notaţi în catastifele istoriei”
În ziua de 06.12.2009, la ora 18:24, Sorin Ovidiu Vîntu este contactat de Mircea Geoană.
SORIN OVIDIU VÎNTU: Alo!
MIRCEA GEOANĂ: Bună! Ce faci? Iartă-mă, n-am auzit telefonul, că eram într-o zonă mai proastă.
SORIN OVIDIU VÎNTU: Domnul meu, nicio problemă! Vreau să fiu primul român care vă adresează urarea de: Felicitări, domnule preşedinte al României!
MIRCEA GEOANĂ: Doamne ajută! Ce cifre ai?
SORIN OVIDIU VÎNTU: Domnule preşedinte al României, sunt primul român care v-a spus astfel. V-aş ruga, totuşi, să mă notaţi în catastifele istoriei.
MIRCEA GEOANĂ: Am notat. Deja sunt cu pixul în mână. (Râd amândoi.)”
„Cea mai mare tâmpenie care a făcut-o imbecilul ăsta(Traian Băsescu- n.r.) este că m-a ales pe mine ţintă”
În ziua de 30-11-2009, Sorin Ovidiu Vântu îl contactează pe Sergiu Toader, șeful Realitatea TV:
S.O.VÂNTU : De ce crezi că e atât de disperat? E disperat că ştie că pierde.
SERGIU TOADER : Măi, dar e fantastic cum… deci incredibil… Ăsta cu caseta a jucat un rol important şi chiar dacă 44 cred că e trucată, îşi păstrează opţiunea de vot, nu?
S.O.VÂNTU: Da tati, da. Adică pe români îi doar în p…, ei s-au presetat deja.
SERGIU TOADER: Da, am înţeles.
S.O.VÂNTU: Da, măi, e trucată şi du-te în p… mă-tii că tot nu te votez. Da, măi, e adevărat, i-a dat o labă şi unde dă BĂSESCU, creşte”, vorba imbecilului ăla de Macovei.
SERGIU TOADER: Da, corect.
S.O.VÂNTU : Asta e treaba. Adică eu cred că este… îţi arată toată treaba asta faptul că (înjură – n.n.) cu mogulul nu te joci.
SERGIU TOADER: Mamă!
S.O.VÂNTU: Cred că cea mai mare tâmpenie care a făcut-o imbecilul ăsta este că m-a ales pe mine ţintă, încă de acum un an de zile. Era băiat deştept, venea la supt p…, îmi sugea p… frumos, spunea sărut mâna pentru masă şi cu asta basta. Că loviturile mari, boul dracu’, nu cu presa i le-am dat ci cu capacitatea mea de combinaţii şi de joc.
SERGIU TOADER: Naşpa! Acum trebuie să ne pregătim să-l omorâm pe Geoană (râde – n.n.).
S.O.VÂNTU: Dar este elementar, dragă WATSON (râde – n.n.). Păi, presa trăieşte din sânge, f…, puroaie, de unde trăieşte presa?! Din fapte pozitive?! Ce dracu’! Da, dragă Sergiu”.
Într-o convorbire cu Stelian Tănase: „Tot pentru Realitatea lucrezi şi acolo (TVR – n.r.), că noi ne distribuim”
În ziua de 04.12.2009 Sorin Ovidiu Vîntu ia legătura cu Stelian Tănase:
STELIAN TĂNASE: Am şi eu o întrebare la tine, delicată.
SORIN OVIDIU VÎNTU: Te rog.
STELIAN TĂNASE : M-a invitat Televiziunea Română să mă duc duminică, la ora 09.00, la ei, la anunţarea rezultatelor.
SORIN OVIDIU VÎNTU: Mi se pare normal.
STELIAN TĂNASE: TVR1. Nu, problema este să nu te superi tu sau Realitatea să-mi zică…, pentru că Realitatea nu ne-a făcut nicio invitaţie, să ştii.
SORIN OVIDIU VÎNTU: Nu, dar chiar dacă ţi-ar fi făcut şi probabil că urma să-ţi facă, televiziunea publică e o chestie de prestigiu.
STELIAN TĂNASE: OK. Deci, tu eşti în temă şi nu eşti în dezacord cu ideea asta.
SORIN OVIDIU VÎNTU: Mi se pare o chestie de mare prestigiu, tot pentru Realitatea lucrezi şi acolo.
STELIAN TĂNASE: Bine. Păi am să spun să scrie acolo Realizator Realitatea.
SORIN OVIDIU VÎNTU: Tot pentru Realitatea lucrezi şi acolo, că noi ne distribuim.”
Despre dosarul ALRO și acuzațiile procurorului Ciprian Nastasiu, unul dintre scandalurile din campania electorală din 2009
În ziua de 04.12.2009, Sorin Ovidiu Vîntu ia legătura cu Cornel Nistorescu:
CORNEL NISTORESCU: Ai auzit cu povestea cu ALRO care e pe site-uri acuma?
SORIN OVIDIU VÎNTU: Nu am auzit.
CORNEL NISTORESCU: E poveste cu afacerile cu energie pentru… în care e băgată Elena Udrea şi cu ăştia şi cu psihologul Stolojan.
SORIN OVIDIU VÎNTU: Aşa…
CORNEL NISTORESCU: Povesteşte Nastasiu. Şi ăştia de la Realitatea o au şi nu vor s-o dea. Şi caseta este de două zile la Realitatea, cu lucruri mult mai complicate. Şi Popa a refuzat să o dea. Ţi-a spus?
SORIN OVIDIU VÎNTU: Dar nu-şi asumă…, ştiu, tati, dar nu-şi asumă, zii să-i spun, scriitorul cărţii, am uitat cum îl cheamă.
CORNEL NISTORESCU: Ba îşi asumă, cum să nu!
SORIN OVIDIU VÎNTU: Ei, dacă îţi spun că nu-şi asumă… Că m-a întrebat Cătălin. Uite, avem aşa, aşa. Şi am spus bă, dacă îşi asumă autorul cărţii interviul şi cu Nastasiu, daţi-i drumul. Dacă nu, ăştia se întorc mâine şi spun că au făcut o glumă. Şi nici unul din cei doi nu au vrut să confirme, nu au vrut să-şi asume. De-aia nu am dat pe Realitatea.
CORNEL NISTORESCU: Da, dar e imagine video cu ăla care declară chestia asta.
SORIN OVIDIU VÎNTU: Măi, tati, nu ai înţeles, am făcut o glumă, domnule, ne-am jucat între noi! Poate să apară orice. Trebuia cei doi să confirme la telefon, nici unul nu a confirmat, nu şi-a asumat, pardon. Ăla, tu îţi asumi interviul? Tu îţi asumi declaraţia? Ăsta voia 50 000 euro să-şi asume aia. Dă-te-n moaşă-ta! Nu pot să dau bani pe aşa ceva. Nu că e vorba de 50. 000, dar nu pot să dau bani, că după aia încep alte poveşti. “
Sorin Ovidu Vîntu despre caseta în care Traian Băsescu ar lovi un copil: „Da, măi, e trucată”
Preşedintele Traian Băsescu a fost acuzat că ar fi lovit un copil în campania electorală din 2004, potrivit unui filmuleţ care a provocat un scandal în campania de la finalul anului trecut.
În ziua de 30.11.2009, Sorin Ovidiu Vîntu vorbeşte cu Sergiu Toader, şeful Realitatea TV.
S.O.VîNTU: De ce crezi că e atât de disperat? E disperat că ştie că pierde.
SERGIU TOADER: Măi, dar e fantastic cum… deci incredibil… Ăsta cu caseta a jucat un rol important şi chiar dacă 44 cred că e trucată, îşi păstrează opţiunea de vot, nu?
S.O.VÎNTU: Da tati, da. Adică pe români îi doar în p…, ei s-au presetat deja.
SERGIU TOADER: Da, am înţeles.
S.O.VÎNTU: Da măi, e trucată şi du-te în p… mă-tii că tot nu te votez. Alegătorii lui: „Da, măi, e adevărat, i-a dat o labă şi unde dă BĂSESCU, creşte”, vorba imbecilului ăla de Macovei.
SERGIU TOADER: Da, corect.
S.O.VÎNTU: Asta e treaba. Adică eu cred că este… îţi arată toată treaba asta faptul că (înjură – n.n.) cu mogulul nu te joci.
Sorin Ovidiu Vîntu către Dan Ioan Popescu: „Îmi dai mie Ministerul de Finanţe sau ţi-l iei tu?”
În ziua de 06.12.2009, SORIN OVIDIU VÎNTU este contactat de Dan Ioan Popescu, fostul ministru al Economiei în guvernul Adrian Năstase:
S.O.VÎNTU: Salut, Dane!
DAN: Salut, prietene. Dă-mi şi mie cam cum stăm pe la ora 6.
S.O.VÎNTU: Aşa. Îmi dai mie Ministerul de Finanţe sau ţi-l iei tu? Apărarea o iei tu sau o iau eu?
DAN: Eu aş vrea la Apărare, pe cuvântul meu.
S.O.VÎNTU: Auzi, eu am glumit, nu vreau absolut nimic. Da, tati, aţi câştigat.“
Sorin Ovidiu Vîntu către jurnalistul Corina Drăgotescu: „Să nu te transformi într-un agent de intoxicare al lor”
În ziua de 07.12.2009, SORIN OVIDIU VÎNTU o contactează pe Corina Drăgotescu,iar la finalul convorbirii.
S. O. VÎNTU: Să nu te transformi într-un agent de intoxicare al lor.
CORINA DRĂGOTESCU: Nu! Nu, nu, nu!
S. O. VÎNTU: Asta era ceea ce vroiam să te rog!
CORINA DRĂGOTESCU: Categoric nu! Categoric nu!
S. O. VÎNTU: Asta era ce…
CORINA DRĂGOTESCU: Acuma urcă operatorul cu colega de la Social, filmează tabelul să şi-l asume. Eu nu-mi asum nimic. Dacă dă imaginea, ca să vadă, mă rog, să fie…
S. O. VÎNTU: Deci, nu te transforma într-un agent! Nu te transforma într-un agent de manipulare al lor!
CORINA DRĂGOTESCU: Bine.”
„Judecătorii ăştia sunt speriaţi de mine”
În ziua de 09.12.2009, Sorin Ovidiu Vîntu este contactat de Cozmin Guşă.
S.O. VÎNTU: Da, Cozmin.
COSMIN GUŞĂ: Ce faci, Sorinache?
S.O. VÎNTU: Te pup. Ce să fac, mă, mi-am rezolvat o parte din treburile personale, nu vezi, procese, dosare penale, interdicţii, tot felul de chestii. A trebuit să iau şi nişte măsuri urgente pe business şi de acum gata, mă…
S.O. VÎNTU: L-am sunat şi pe Mircea în seara asta, mă întâlnesc mâine cu el şi public, public, f… în gură să-i f…. Mi-ai văzut interviul din HotNews?
S.O. VÎNTU: asta este treaba, am vrut să liniştesc oamenii. Se aruncase pe piaţă puternic de tot că Patriciu a cumpărat realitatea, dar la maniera făcută de căcat.
Cosmin Guşă: Ştiu, ştiu, cum a mai făcut Patriciu de două ori.
S.O. VÎNTU: Şi au făcut-o că ei se gândesc că procurorii, judecătorii ăştia sunt speriaţi de mine şi, dacă se aude că nu mai am Realitatea, o să procedeze cum procedează cu cârnăţarii pe care-i prind la schimb de valută. Deci, nu Patriciu a aruncat-o de data asta. De-aia am, şi fost eu în interviu lăudându-mă cu banii mei că, de obicei, după cum bine ştii, n-o fac.
Despre Emil Boc: „E un tiripici simpatic”
În ziua de 06.03.2010, Sorin Ovidiu Vîntu ia legătura cu Sergiu Toader, şeful Realitatea TV.
S.O.VÎNTU: Ăsta este modul de abordare corect, pe care trebuie să-l adoptăm. Ei au transformat-o iarăşi într-o cauză, dar nu e o cauză personală. Te rog să mă crezi că mie, mititelul Boc mi-e simpatic. Ai cuvântul meu de onoare, e un tiripici simpatic. Mă amuză dorinţa lui de a arăta că se bate pe burtă cu oamenii, că a făcut la viaţa lui de toate, că a băut şi palincă, a făcut şi tâmplărie, s-a dus şi cu caprele…
S. TOADER: … a condus aia, cum îi zice, fanfara…
S.O. VÎNTU: A condus şi fanfara… Mă amuză omuleţul, mi-e simpatic. Ai cuvântul meu de onoare, dacă am vreo chestie personală cu el sau cu vreunul dintre miniştrii cabinetului lui. Este o chestie, vorba americanului, just business. Dacă în locul lui Boc ar fi fost Mugur Isărescu, acelaşi tratament l-ar fi avut. Înţelegi, Sergiu?
S. TOADER: Da.
S. O. VÎNTU: La fel îl f… pe Mugur Isărescu, fără să clipesc, cu toate că ştii ce respect am pentru acel individ. Dacă interesele mele de business ar fi cerut-o, nu stăteam pe gânduri, Isărescu caca, e rău, dacă aste mi-ar fi adus două puncte de rating. Corect sau nu e corect?
S. TOADER: E corect, da.
S. O. VÎNTU: Ăsta e jocul. Şi, neavând nimic personal, derapajele pe care le fac băieţii ăştia sunt inadmisibile.
S. TOADER: Da.
S. O. VÎNTU: Asta e tot. Băi, nu suntem în război, proştilor! Lucrăm calm, cu metodă, şi atunci e şi mai puternică treaba, tati, când lucrezi calm, cu metodă.
S. TOADER: Da, pentru că devine mult mai credibil, corect.
S. O. VÎNTU: Ştii s-o faci?
S. TOADER: Da.
S. O. VÎNTU: M-ai înţeles, bătrâne?
S. TOADER: Da.
S. O. VÎNTU: Ăsta este jocul, n-am nevoie de istericale, n-am nevoie de derapaje. Am nevoie doar de creier, eu acum lucrez strict cu creierul, nu lucrez cu patimă. Dacă în timpul războiului cu Băsescu am pus şi patimă, a fost o chestie personală, acum nu mai este, acum este o chestie strictamente de afaceri. Trebuie să am rating ca să-mi iau bani din piaţă. Punct şi nimic altceva.
S. TOADER: Corect.
S. O. VÎNTU: Că trebuie să hrănesc o armată de câteva mii de oameni, simplu ca bună ziua, nimic personal.
S. TOADER: O facem… armata aia… o să rămânem, cum se numeau, pâlcuri. O să rămânem cete şi pâlcuri.
S. O. VÎNTU: Nu, o să rămânem o structură mult mai mică, dar extrem de bine organizată şi extrem de eficientă. La ce i-a folosit lui Geoană că a avut sub curul lui toată România, aproape? Băsescu a avut o grupare mică, dar a dracului de bine organizată.
S. O. VÎNTU: Nu, acum îmi construiesc o organizaţie care să răspundă intereselor mele de business, businessul meu fiind doar media. Deci, practic, răspunde şi intereselor ei. Că nu vede drumul, să fie sănătoasă, îl văd eu şi pe ăla merg.
Despre Realitatea TV: „Astăzi am nevoie de o organizaţie să răspundă comenzilor mele”
S. TOADER: E corect. Pentru mine e important şi ce am construit eu la comanda ta.
S. O. VÎNTU: Alo! N-ai înţeles! A fost o etapă. Eu nu-mi reproşez, băiatule, a fost o etapă.
S. TOADER: OK.
S. O. VÎNTU: A fost o etapă care a avut şi bune, şi rele. Fără discuţie! De-aia nu stau să fac o analiză pe ce a fost bun, ce a fost rău. Ştiu ce am nevoie astăzi, astăzi am nevoie de o organizaţie să răspundă comenzilor mele, ca la Audiul pe care îl am. Am dat de cheie, a pornit, am întors cheia pe stânga, s-a oprit.
S. TOADER: Absolut!
S. O. VÎNTU: De asta am nevoie.
S. TOADER: Eu, când mă întorc, să ştii că lucrurile nu pot fi… Oamenii pot fi manipulaţi. Manevraţi, cu rezultate foarte nasoale.
S. O. VÎNTU: Eu nu manipulez pe nimeni, oamenii trebuie să creadă ceea ce este: este organizaţia lui Vîntu şi răspunde la comanda lui Vîntu.
S. TOADER: Asta vreau să le spun.
S. O. VÎNTU: Corect.
S. TOADER: Că, altfel nu ştiu cum se construieşte.
S. O. VÎNTU: Dar nu vreau altceva, nu mă interesează, nu vreau să comunic o falsitate, adică: Băi, sunteţi liberi!
S. TOADER: Nu, nu.
S. O. VÎNTU: Nu sunteţi liberi, nene. Vă convine, lucraţi, nu vă convine, plecaţi, ce mare căcat!
S. TOADER: Exact asta vroiam să-ţi spun, când mă întorc acolo, la butoane, asta trebuie să le spun oamenilor, pentru că mi-ai cerut să fac asta, asta fac, să-mi bag p… dacă nu. Într-adevăr, dacă ai nevoie de asta, îţi garantez, o să fie o construcţie beton, foarte eficientă.
S. O. VÎNTU: Da, bătrâne, de asta am nevoie, de o construcţie foarte eficientă, să răspundă comenzilor economice la care este supusă. Nimic altceva. Asta încerc… În sfârşit, ne-am clarificat! Dar asta trebuie comunicat în clar, care vrei rămâi, care vrei, pleci. Eu nu vreau să manipulez, să prostesc pe nimeni, eu sunt foarte corect. În general, cu oamenii sunt corect.
S. O. VÎNTU: Mâine, dacă fac o înţelegere cu Băsescu, Moşule, sunt cu tine, din momentul acela am dat ordin în organizaţie şi organizaţia este cu Băsescu. Punct. Fără abateri de genul fac înţelegere cu ăla şi mă trezesc două fete cinci castele.
S. TOADER: Mhî.
S. O. VÎNTU: Nu se poate aşa ceva. Nu ştiu dacă m-ai înţeles.
S. TOADER: Ba da.
S. O. VÎNTU: Că, pe undeva, ura acelui individ este justificată de atitudinea, nu de către mine, că nu eu am dat ordinul ăsta, de atitudinea editorială a oamenilor de acolo şi de suptul p… prin batistă, pe care l-am practicat eu. Sunt de acord, e şi greşeala mea majoră.
S. TOADER: Adică ce am făcut noi naşpa?
S. O. VÎNTU: Băi, tati, noi, adică eu aveam o relaţie de non combat cu Băsescu. Războiul real a început cu Băsescu din momentul în care a apărut pe Realitatea Tv două fete cinci palate şi am început să ne luăm de Ioana Băsescu, să o f… pe aia în gură până la loc comanda, chestie care l-a deranjat pe părintele Ioanei Băsescu în mod vizibil, spunând: Păi, f… morţii mă-ti, una vorbim, başca ne înţelegem, mi-o tragi pe la spate, băi, Manea slutul şi urâtul? Eu ce p… mea ţi-am făcut să te iei de copilul meu în halul ăsta?, reacţie pe care ai fi avut-o şi tu, aş fi avut-o şi eu, când e vorba de copilul meu.
S. TOADER: Corect.
S. O. VÎNTU: Mai ales când ştiu cum mi l-a dat pe Mihai afară din Deltă, da?S. TOADER: Da.
S. O. VÎNTU: Bă, aveam o relaţie bună cu el şi mă trezesc că-mi trage o muie şi-mi şi transmite ţi-am tras-o prin gură. Păi băi, p…, una ne-am înţeles, alta faci? Nu e normal ca organizaţia, în momentul în care avem interese clare, de business, nu de altă natură, că totul se reduce la business, tati, să poată funcţiona corect? Avem o înţelegere cu Băsescu, trebuie să fim capabili să o respectăm, fără să manipulăm nimic, ci pur şi simplu printr-o dispoziţie în staţie, începând de astăzi suntem tovarăşi cu Băsescu. Punct şi de la capăt, aşa se joacă jocul ăsta, că altfel te surprinzi… Azi eşti în poziţia în care toată lumea te urăşte, pentru că n-ai fost clar şi precis într-o parte sau alta. Ai mers ca pişatul boului. Am decis că luptăm împotriva lui Băsescu, toată organizaţia trebuia să lupte împotriva lui Băsescu cu toate armele.
S.O. VÎNTU: Opreşte-te. Organizaţia nu s-a comportat ca o organizaţie, cu interese clare, obiective clar asumate, pentru că nu era capabilă, nu era construită să procedeze în felul ăsta. De-aia, n-am niciun regret, s-a întâmplat, la revedere, am văzut, nu mai repet aceeaşi greşeală. Vreau o organizaţie capabilă să răspundă la comenzi în timp real şi asta construieşti tu acolo. Iar deciziile pe care le vom lua le vom lua strictamente din perspectiva businessului, nimic care să ţină cont de vreo chestie, care să ţină cont de simpatii sau de antipatii.
S. TOADER: Am înţeles.
S. O. VÎNTU: M-ai înţeles, bătrâne?
S. TOADER: Absolut.”
„Eu nu mai concep niciun fel de dizident în Academia Caţavencu”
În ziua de 07.03.2010, la ora 14:14:30 Sorin Ovidiu Vîntu îl contactează pe Doru Buşcu, director la săptămânalul ”Academia Cațavencu”:
S. O. VÎNTU: Bun, şi Doru, încă o chestiune, tati : să nu avem discuţii : Academia Caţavencu a devenit din momentul preluării mele, eu am lăsat-o liniştit în pace, să o las să-mi calce chiar propriile mele interese, dar in momentul în care a trecut pe finanţarea mea, Academia Caţavencu este o organizaţie patronală. Ea trebuie să răspundă intereselor patronatului. Intereselor de business ale patronatului. Acest lucru trebuie vorbit cu oamenii. Răbdare! E momentul delicat chiar în acest moment : vreau să-mi angajez o trupă de copii de 19, 20, 21 de ani, care să nu aibă niciun fel de prejudecată sau rahat la creier, oameni care înţeleg exact ce timpuri străbatem.
D. BUŞCU: Ăştia se formează în ani, Sorin.
S. O. VÎNTU: Da, se formează în ani, sunt de acord cu tine, dar eu nu mai concep niciun fel de dizident în Academia Caţavencu. Academia Caţavencu, ca orice instituţie de presă din trustul meu, răspunde intereselor patronatului. Punct! De data asta am vorbit cu Sergiu, va veni, vom discuta pe faţă cu toţi oamenii. Cui îi place rămâne, cui nu-i place pleacă. S-a terminat cu glumele de genul independenţă editorială, să îmi pot face eu şmenurile.
S. O. VÎNTU: Dar stai puţin: şocul a trecut, de-acuma eşti în organizare. Organizeaz-o, te rog frumos, ca pe o instituţie patronală. Este totuşi un business făcut pe banii mei, şi nu puţini, sunt câteva zeci de milioane de euro.
D. BUŞCU: Instituţia patronală o organizează patronul. Eu nu mai sunt patron, eu mă ocup de conţinutul acestei publicaţii.
S. O. VÎNTU: Tocmai de aceea, ce-ţi spun, dragul mei prieten, ea trebuie să răspundă intereselor patronatului. Punct ! Organizaţia trebuie să fie pregătită să răspunsă intereselor patronatului. Eu nu cer altceva.
S. O. VÎNTU: Iubitul meu, hai să prezumăm că această coincidenţă este un fapt real, acest tip de fapte reale nu trebuie să se petreacă. Nu mai trebuie să se petreacă de acum. Ea trebuie să răspundă intereselor lui Sorin Ovidiu Vîntu. Punct ! Întâmplarea fericită pentru voi face că interesele lui Sorin Ovidiu Vîntu sunt doar interese de business. Nu mai am alte afaceri în România. Singurul meu interes de business în România este presa. Deci dacă eu spun că am un interes, înseamnă că trustul acesta de presă are acest interes. Deci orice urmă de dizidenţă să ştii că se sancţionează cu desfacerea contractului de muncă. Are toată lumea libertatea de pe lume: poate pleca când vrea dacă nu-i convine. Noi nu ţinem pe nimeni legat cu funia, cu cătuşele de scaun sau de colţul mesei. Dar nici nu mai concep de-acuma, nu mai concep un alt tip de abordare a acestui trust de presă. In totalitatea lui. Cu Sergiu am vorbit, când a venit înapoi acuma i-am spus ce tip de organizaţie vreau să producă, şi nu în şapte ani, ci în câteva săptămâni. Să discute foarte clar cu oamenii, că n-am chef să stau să negociez cu oamenii mei interesele mele. Ce, am înnebunit!
D. BUŞCU: Da, înţeleg asta, e absolut OK.
S. O. VÎNTU: – Băi, tati, normal, nu sunt un cretin, nu mă amestec pe chestiile de…dar în interiorul unei strategii editoriale nu mai mişcă nimeni. Dacă decidem, de exemplu, mâine suntem tovarăşi cu Băsescu. Păi de mâine toată lumea îl las pe Băsescu în pace. E ca exemplu. Sau mâine agresăm, criticăm cu supra de măsură, instituţia f…ut- ului din România. Toată lumea începe să înjure Instituţia f…ut-ului din România.
S. O. VÎNTU: – Nu, n-ai înţeles : ei sunt agresaţi în funcţie de interesele mele. Atât ! Eu asta încerc să-ţi spun. Că, dacă fixăm ca strategie că de mâine susţinem actele guvernului, de mâine, trustul ăsta de presă, inclusiv Academia Caţavencu, susţine actul de guvernare. Asta încerc să-ţi spun.
D. BUŞCU: – Cu condiţia ca actul de guvernare să merite să fie susţinut. Pentru că dacă…
S. O. VÎNTU: – Nu, nu m-ai înţeles : singura condiţie care este aici este decizia lui Vîntu. Asta încerc să-ţi explic, Doruleţ.
S. O. VÎNTU: Iubitul meu amic, da, dar din momentul ăsta, eu asta încerc, din momentul ăsta, de pe 7 decembrie, deciziile mele sunt literă de lege. Iţi convin, nu-ţi convin, ai libertatea să-ţi dai demisia, să pleci acasă. Nu mai maschez nimic, nu mai manipulez nimic, nu mai negociez cu salariaţii mei.
D. BUŞCU: Un adevărat patron de presă.
S. O. VÎNTU: Da, tati, da, e un business patronal. Punct, şi cu asta, basta, am încheiat subiectul.
D. BUŞCU: Vrei să te încadrezi în statura de mogul, în definiţia de mogul.
S. O. VÎNTU: Nu, mamă, nu, mă, Doruleţ ! Dar cum să lucreze salariaţii, cărora le dau să mănânce, împotriva intereselor mele ? Asta-i noaptea minţii ! Pe banii mei ! Asta este noaptea minţii ! Ei luându-şi o şpagă de doi bani sau aranjându-şi vreun post în viitorul guvern. Nu se poate aşa ceva. Si dacă am fost cu menajamente, cu mănuşi, cu aia, cu aia, de-acuma nu mai sunt, de-acuma e pe faţă totul. Si aşa e normal în toată lumea asta. Ce, am fost eu puţin legat la ochi, dar lucrurile s-au terminat. Deci construieşte organizaţia în acest sens, bătrâne ! Nu mai există de-acuma când discutăm : Domnule. Vasile Ionescu este atacat la noi. Păi din momentul ăla, Vasile Ionescu s-a terminat cu el ! El nu mai există în paginile Academiei Caţavencu.
S. O. VÎNTU: Mă, nu ne…, dar nu sunt un cretin, nu sunt tâmpit la cap, ştiu regulile acestui joc, slava Domnului! Nu mă apuc acuma să…. Eu nu sunt Mihai Iacob să pornesc… să încep să-mi f…t duşmanii. Ce, am înnebunit?! Ceea ce îţi spun eu ţie, bătrâne, este faptul că această autorizaţie trebuie, de la tine, Academia Caţavencu, care este singura expresie în print pe care am păstrat-o, trebuie să înţeleagă că este acolo pentru două lucruri: să răspundă intereselor cetăţenilor şi în primul rând interesele patronatului. Pentru că, dacă patronatul are câştig, au şi ei servicii câştig. Dacă patronatul nu are câştig, îşi ia o şpagă măruntă astăzi şi mâine rămân fără pâine. Oamenii trebuie să ştie că ei sunt acolo angajaţi la patron. Că au şansa să fie angajaţi la un patron luminat, asta e bafta lor, dacă nu o înţeleg nici pe asta, dă-i dracului! Scuză-mi lipsa de modestie.
D. BUŞCU: Nu, am remarcat-o pe asta cu patronul minunat din urmă cu câţiva ani. E ştiută, a făcut turul organizaţiei asta. E ok, adică e…
S. O. VÎNTU: Doruleţu’, e în firescul lor povestea asta, dar nu mai vreau de acuma să-mi spui că nu ai putut să struneşti organizaţia, că nu ştii cine ce a zis, că nu ai putut să-l ţii pe ăla să nu facă scandal. Mă doare în p…ă, îl dai afară. În momentul în care unul îşi permite să încalce strategia grupului de presă Realitatea Caţavencu, ăla pleacă acasă fără niciun fel de altă dispensă, de intervenţii, de rugăminţi, de stai, domnule, că se potoleşte… mi se rupe p…a! Ăia când îşi lansează ziarul?
D. BUŞCU: Acuma ies cu el.

S. O. VÎNTU: Vezi tu, la ăştia 14 care au plecat, trebuia să le ataşezi şi un om de încredere al nostru, să fim şi noi înăuntru, acolo.

 

One response to “Faţa nevăzută a diabolicului Sorin Ovidiu „NUŞ” Vântu

  1. Miloşevici

    20/10/2010 at 12:30 pm

    Povestea maşinii ciordită de Silitambafleoşk

    Poetului i-a plăcut femeia enorm şi a făcut totul pentru a intra în viaţa ei, a lansat o fumigenă cu metafore, boemă, singurătate, geniu, iar ea i-a deschis uşa şi i-a spus „poftiţi înăuntru, nefericite domn, vă înţeleg frământările şi vreau să compătimesc alături de dumneavoastră”, numai că de aici înainte s-a petrecut un fel de ciocnire a civilizaţiilor, vorba lui Hungtington. El e cabotin, superficial, isteriod, între noi fie vorba aşa sunt scriitorii, mai ales poeţii,tu ştii bine cum stau lucrurile, dar acest Silişteanu nu e poet, are o brumă de talent dar e total necultivat, nu poate să dea o operă nici într-o mie de ani; dar şi aşa, ca poet naiv, nimereşte câteodată versuri excepţionale, în fine, ea e serioasă, deloc veleitară şi cu acel bun simţ pe care îl au cei care i-au citit pe Eminescu şi Sadoveanu, nu şi sau nu doar pe Nichita şi Patapievici. Până la urmă, e între ei doi o uriaşă diferenţă de educaţie, de instrucţie, fiindcă el nu are nici bacalaureatul, iar ea, oricât ar părea de paradoxal şi nu mai insist de ce, chiar e medic, ori diploma asta nu se obţine uşor, îţi trebuie sânge în instalaţie pentru a-ţi vedea poza pe ea. Bun, la asta mai adaugă şi faptul că ea e excepţional de frumoasă şi carismatică, iar el e cu vreo cincisprezece ani mai bătrân şi acum ai cam toate datele problemei pentru a vizualiza următoarea scenă de cuplu. Într-o noapte, poetul se înfierbântă, se scotoceşte de nişte manuscrise, recită în draci, are vocea plină de căldură, eu aş zice că e patetic, jalnic chiar, mă rog, el îi dă înainte cu „ardumaş, femeie coapsa-ţi mişcă” sau cam aşa ceva, ea se uită speriată dacă a făcut ceva nepotrivit, îşi trage pantalonii de la pijama pe ea ca să nu aibă poetul motiv de prea multă poezeală, iar dumnealui nu ştie ce să facă, să rămână un trubadur plin de frământări şi puritate ori să îi tragă vreo două fiindcă nu cade în genunchi extaziată, cum lui probabil că i s-o fi întâmplat de zeci, de sute de ori, cu diferite muieri, numai că Anca e alt stil. Aşadar, şi-o fi spus omul, dacă nu merge cu poezia, să încercăm cu scula, poate avem mai mult succes. Zis şi făcut, numai că, ghinion, femeia nu e o demonstrativă, partea ei tare nu e retorica, de aici îi vine de fapt şi farmecul, numai că cine să priceapă asta, Silişteanu ? Lui i s-o fi părut pe dos că nu primeşte aplauze nici pentru poeme, nici pentru puleme, aşa încât, ca actorii bătrâni şi răsuflaţi începu să le solicite, apoi sa le cerşească şi până la urmă să le implore în genunchi, dacă eram eu acolo strigam la spectatori, de fapt la spectatoare, aplaudă, fată, ce, te dor mâinile ? N-am fost acolo, femeia s-a dus la duş şi la întoarcere chiar o fi avut chef să doarmă, numai că pe poet îl mânca în cur, a început să pună întrebări nepotrivite de felul „aşa e că sânt genial, aşa e sunt dotat, aşa e că mă iubeşti” şi până să apuce ea să răspundă, că de, pe la Cluj se răspunde mai încet un pic, el pac, ia cuţitul şi i-l pune la beregată repetând chestionarul de mai sus, scenă pe care o ştiu de la ea şi nu o văd inventând asemenea chestii terifiante, aşadar o întreabă cu braţ armat cum sta treaba cu poezia şi fututul, moment în care apaluzele pornesc ca de pe banda unui inginer de sunet, ea îi spune da, eşti aşa şi pe dincolo, nu am mai văzut unul ca tine niciodată. Stop cadru.
    El lasă cuţitul jos, jenat, normal, se preface că a glumit, mulţumit de rezultat, îşi zice că vorbele alea le putea obţine şi fără violenţă, numai că aşa e ea, mai proastă şi trebuie să i se aducă aminte să mai spună şi adevărul când e vorba de atâta talent , numai că femeia în loc să tacă din gură îi zice „dacă aşa îţi place ţie să mă ai, aşa mă ai”, vorbe cam în doi peri după cum i se pare lui, fiindcă intuieşte că nu ar fi chiar de bine, numai că nici scena cu cuţitul la gâtul ei nu o mai poate repeta, aşa încât urmează scena cu cuţitul la gâtul lui, aşa făcea şi unul dintr-o piesă a lui Victor Ion Popa: „mă tai la gât dacă nu mă iubeşti”, numai că ăla din piesă era o puşlama simpatică, poetul nostru fiind unul destul de suferind, mă refer la un fel de nevroză anxioasă cu elemente pitiatice, mai pe scurt la un pui de isterie pe care cred că îl hrăneşte cu mâna lui.
    Nu e nici o filosofie, „poetul” ştie să stea în genunchi, să îşi ceară iertare, face cocteiluri ameţitoare din eşti proastă, eşti genială, eşti urâtă, eşti minunată, ea servea zilnic din alcoolul asta cam puturos, cam contrafăcut, dar alcool totuşi, trăscău,el îi turna pe gât zeama asta ameţitoare drept pentru care umbla turmentată, iar la toate astea se adaugă şi faptul că încerca să reziste pe baricade, mai bifase unul şi ar fi luptat să nu treacă foarte repede mai departe. Ceva nu e în regulă nici cu ea, se complace în situaţii toxice, eu cred ca e vorba de o nostalgie a autodistrugerii, nu degeaba am descris-o cum am descris-o, e fragilă, totuşi, e din altă lume, e cam flower-power dacă mă înţelegeţi ce vreau să zic, în alte vremuri s-ar fi luat după vreun rocker celebru şi l-ar fi urmat murdară şi jerpelită prin toată ţara, în alte vremuri şi cu altă educaţie, nu uita însă că familia ei este una fără reproş.
    Cum a fost cu maşina, D-na Gligor ?
    – A fost apogeul manipulării, el chiar era de bună credinţă până la un moment dat, îşi dorea să rămână cu ea, să îi facă un copil…
    – Serios ?
    – Păi ce crezi, sigur că da, numai că ea lua anticoncepţionale, le ţinea pe frigider, la vedere, însă nici el nu mai voia să vadă decât ce îi convenea, amândoi aveau câte un ochi lipsă, ca să zic aşa. Numai că ţine-te bine, aici e aici, îţi spun una care te va lăsa cu gura căscată şi anume că el a păcălit-o şi a trecut pe numele lui această maşină.
    Trebuia să facă bine şi să ţi-o dea înapoi !
    – Aşa ar fi normal, aici intervine natura lui de băiat bătrân obişnuit cu mila, cu pomenile, îmi vine să îi zic Milăşteanu, nu Silişteanu. Un escroc!

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: